Instigare la…DE CE

Instigare la…DE CE

Nu încerca, în setea ta de muritor,
Să-i rupi aripa celui care vrea să zboare,
Şi-n nimicnicia ta, dorind să-i fii comun,
Nu încerca să îi impui stagnare.
Şi-n teama ta de luminare
Nu încerca să îl arunci spre-ntunecime,
Decât să îl astâmperi la pământ
Încearcă doar, să te înalţi pe tine.
De vrei asemenea să-i fii,
Nu-ţi fie teamă de-nălţime,
În cer încearcă să pluteşti
Şi-n mări să te afunzi în adâncime.
Rupe-te de tot ce ştii a fi uman
Şi lasă-n urma tot ce ştiai că-i bine,
Nu îi impune limite gândirii,
Adună-ţi vise ca pe un ciorchine.
Imbată-te cu sete de necunoscut
Şi zgârma-n creştet orice semn de întrebare,
Nu îţi urma turma întru toate,
Mai bine mergi alături de cărare.
Găsind atâtea câte-ai vrea să aflii
Şi tot mai multe cauţi a culege,
Căci printre mii de întrebări
Mai sus de toate tu îţi spui…DE CE?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *