Spaimă

Spaimă

Păşind ca o spaimă
În haine de aur,
Iar eu, un balaur,
S-o sfarm între dinţi.
Să-i râd cu putere
Cu glasul grotesc.
Să-i spun c-o iubesc,
Iubitei ce moare.
Grozav să mă strâmb
De gustul amar,
Ce n-are habar
De dragostea mea.
Să fugă prin mine
Ţinută de mână,
Iubita-mi nebună,
De cugetul meu
Şi mai pe urmă,
Cu-o lacrimă tristă
Să suflu-n batistă
Iubita mea.
Fără păsare
Să scutur in zare,
Dorindu-şi să zboare
Cu inima mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *