Strigare

Strigare

Am obosit, ca eu pe mine să m-ascult.
De atât zarvă şi scandal urechile mă dor.
M-ai bine-ar fi să rămân mut,
Sau să le urlu tuturor.
Să intru-adânc în mintea lor
Spărgând timpane şi gândiri,
Sau, şoptindu-le usor
Să las în urmă amintiri.
………………………………
“Trăieşte clipa!!!”
Vorbesc, zâmbind fără de stire.
Au ei habar ce este clipa,
Au ei habar de fericire.
“Trezeşte-te!!!”
Le urlu spumegând.
“Trăim, trăim.”
Răspund la rândul lor, visând.
………………………………..
Uitând de ce voiam odată,
Am amuţit sperând zadarnic.
Din cer visăm să cadă
Un zeu, acel mai darnic.
Ne învârtim în cerculeţe,
Ne pierdem în ce-am vrea să fie
Şi din atâtea braţe tari
Rămân doar linii pe hârtie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *