Şi atât

Şi atât

dacă-aş fi fost să fiu înţeles,
aş fi fost un cuvânt şi-atât,
ce din minte se scurge în mâini
şi moare pe foaie tăcut.

dacă-ar fi fost o formă să iau,
aş fi fost un picur de apă,
ce lin se prelige, fără cătare,
pe pielea-ţi fină şi seacă.

de aş fi vrut un rost să-mi găsesc,
tare-aş fi vrut să fiu luptător,
cu steagu-ntr-o mână şi alta pe piept,
un luptător pentru popor.

culoare de-aş vrea să-mi curgă pe piele,
aş vrea să fiu alb, ca luna lui mai,
cum pomii îşi schimbă din negrul zăpezii
în comele dulci şi bălai.

un vis de-aş fi în mintea-ţi nebună,
aş fi plămădit din poftă şi dor,
în ciuda timpului ce vine şi pleacă,
un vis aş fi fost, nemuritor.

o simţire de aş fi fost,
m-aş fi găsit – tristeţea sihastră,
înfipt în colţuri de stâncă şi cer,
atât doar, o floare măiastră.

om de-aş fi fost
cu suflet şi trup,
nimic n-aş fi vrut,
poet şi atât.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *