Idol

Idol

totul e-aşa plictisitor,
un pantof mi-am rupt aproape
dând în pietre cu-n picior
de cu ziuă până-n noapte.
zadarnic fluier a pustiu,
nimic nu mai mă-ncântă,
deşi aici doresc să fiu,
între un joc şi o poruncă.
mi-am-nfipt mâna-n buzunar,
în setea mea după cuvânt,
dar caut însa în zadar,
în jurul meu, numai pământ.
şi-aştept să cadă-o picătură
din cerul ăsta tot senin,
dar cerul nici nu se îndură,
aruncă-mi baremi cu venin.
e linişte şi doar atât,
o linişte ce mă surzeşte.
încep să îmi ridic din lut
un idol, poate îmi vorbeşte…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *